Tabloul vietii

Te-ai gândit vreodată cum ar arăta tabloul vieții tale? În ce nuanțe ar fi pictat?

  Eu m-am gândit, iar acum a venit timpul să vă spun și vouă cum mi l-am imaginat.

   În primul rând, tabloul vieții mele ar fi pictat în alb, negru și gri. De ce? Din cauză că viața mea și cred că și a celorlalți, nu a fost mereu frumoasă sau mereu urâtă. Nu a fost mereu bine sau mereu rău. De fiecare dată a fost un bine în tot răul și în tot răul un bine, de aici și faza cu culoarea gri, mai exact #NuanteDeGri.

Negru îl descriu ca fiind răul și albul ca fiind binele, lucru pe care cred că toți îl facem. Combinând aceste culori , apare culoarea gri. Poți descrie culoarea gri ca fiind o cale de mijloc, între cele două extreme.
  În al doilea rând, ar fi un tablou ce nu îl poți înțelege ușor, dar la care te-ai uita zilnic, ca să analizezi tot ce se întâmplă în acesta.
    Tabloul vieții noastre, din păcate sau din fericire, nu noi ni-l pictăm. Există altcineva ce îl pictează, iar rolul nostru în acest tablou, se rezumă la a privi, a trăi, a învăța și a înțelege.
    Dacă ar fi să descriu într-un cuvânt sau în câteva cuvinte tabloul vieții mele, l-aș descrie ca fiind unul plin cu de toate. În cei 18 ani ai mei, am avut parte de foarte multe întâmplări. Unele ce m-au bucurat, altele ce m-au întristat. Am învățat o grămadă de lucruri, am învățat să deosebesc binele de rău, am învățat că nu tot ce zboară se mănâncă și că nu mori cu ideile cu care te naști, ci pe parcurs acestea se schimbă.
    Dar cele mai importante lucruri pe care le-am putut învăța până la această vârstă, aș putea zice că sunt următoarele: niciodată să nu îți pierzi încrederea în Dumnezeu, să nu îți pierzi niciodată speranța și că este nevoie atât de ploaie, cât și de soare, ca un copac să crească.
     La rândul meu, vă sfătuiesc pe voi, pe cei care îmi citiți blog-ul, să faceți la fel ca mine... să nu vă dați bătuți niciodată și să mergeți înainte cu capul sus.
    Pe scurt, acesta ar fi tabloul vieții mele, așa l-aș putea descrie în câteva cuvinte.

Oameni

      Oamenii sunt acele ființe care pot avea atâtea fețe. Unii se dau prietenii noștri, iar defapt ar face orice să ne "distrugă". Metaforic vorbind, ne distrug. Defapt ruinează tot ce încercăm noi să construim, atât pe plan emoțional, cât și pe plan profesional.
      În ziua de azi cu greu găsești oameni de calitate. Oameni în care chiar să poți să ai încredere. Oameni cu care chiar să poți empatiza. Oamenii de calitate sunt mai rari chiar și decât aurul.
      Este foarte nașpa, să găsești o persoană, cu care crezi că vei avea o relație pentru eternitate și când te aștepți mai puțin, acea persoană îți înșală încrederea și te dezamăgește.
      Dar pe cât este de nasol ce am zis mai sus, pe atât este de frumos să găsești o persoană sinceră, onestă și care nu te va dezamăgi niciodată.
      Nu trebuie să îți pierzi încrederea în oameni, poți avea încredere în toată lumea, dar trebuie să fie precaut și să nu oferi tot din prima, ci doar când acea persoană îți va demonstra că merită tot ce ai tu mai bun de oferit.
     Un alt lucru important ar mai fi faptul că nu trebuie să te lași păcălit de palatul construit de cineva și să ingnori felia de pâine întinsă de altcineva. Nu cel care îți oferă mult pentru că are, contează, ci cel care îți oferă puțin, din puținul pe care îl are.
     Cel care deși nu are, oferă, este după părerea mea, mult mai bun, decât cel ce are și oferă.
      Ce vreau să îți mai spun, este că trebuie să ți minte că ce vrei să vezi la ceilalți, asta trebuie să vadă și ceilalți la tine!

"Modul în care dăruiești valorează mai mult decât darul însuși."
     

Viata - un spectacol haotic

    Am putea spune despre viață că este un spectacol haotic. De ce? Pentru că este foarte greu să înțelegem ceva. Este important să fim atenți la tot ce se petrece, dar cu toate astea nu este sigur că vom și înțelege. 
      În acest spectacol numit viață, întâlnim o sumedenie de persoane. Unele bune, altele mai puțin bune. Unele persoane ne vor învăța o lecție, altele ne vor da o lecție.
      Viața poate fi ca un drum pe care mergi și pe care vei cunoaște ce este durerea, ce este fericirea, ce este iubirea și toate celelalte sentimente frumoase sau mai puțin frumoase. 
      Important este să fim încrezători în noi și în forțele noastre, să nu ne pierdem speranța și să privim spre viitor zâmbind, doar așa putem reuși. 
      În viață trebuie să profiți de orice ocazie care îți oferă așa zis-ul "mai bine", dar totodată să fi atent ca nu cumva să îți faci viața mai grea și mai urâtă în comparație cu cea actuală.
       Un lucru iarăși foarte important din punctul meu de vedere este că în viață, nu trebuie să ne comparăm cu nimeni și nu trebuie să copiem pe nimeni. Trebuie să fim unici, deoarece fiecare suntem speciali în felul nostru. (Nu trebuie să ne greșim rolul, în acest spectacol)
       Chiar dacă în viață, ne vom bate de greutăți și avem probleme, nu trebuie să clacăm, chiar dacă simțim că nu mai putem, că viața nu mai are niciun sens și vom vrea să punem punct, trebuie să ne amintim că mereu vor fi alți oameni care au mai multe greutăți și probleme decât noi. În plus, trebuie să ne gândim și la persoanele care ne iubesc și care vor suferi dacă noi nu vom mai fi. În astfel de situații trebuie să rămânem calmi, să ne liniștim și să căutăm și alte soluții, nu doar cele care pun punct vieții. 
      Trebuie să ne bucurăm cât putem de acest dar primit de la Dumnezeu, fiindcă este unic și îl primim doar o dată. 

"Viata este un spectacol, iar noi suntem actorii care uneori, greșim rolul."